blog

blog

Am adunat în mine artă cum adună hârciogul nuiele pentru a face un baraj și așa, am decis să fac un blog unde externalizez în scris ceea ce am adunat.

Cum zice frumos unul dintre oamenii care mă inspiră, Cristian Lupșa, editor DoR Povestea nu e nici unealtă nouă, nici condiment minune, ci esență experienței umane: cum învățam, cum ne înțelegem, cum ne raportăm la lume. Pe cât o folosim, pe atât ne adâncim dependența.”

Acest blog este despre relația mea de dependență cu arta dar și despre lipsa mea de experiență în a o împărtăși în scris, lucru pe care cu ocazia asta încerc îl exersez. Așadar, tot ceea ce scriu pe acest blog, fiecare postare este o mică parte din mine, o piesă la puzzele-ul numit Katerina.

De ce acum și de ce ‘scris’? Pentru scrisul mi se pare cea mai terapeutică formă de exprimare concretă a gândurilor, a ideilor iar eu nu am fost niciodată încurajată scriu, din contra, am fost mai degrabă descurajată. Însă, anul acesta am găsit inspirația, curajul de care aveam nevoie pentru a începe explorez acest tărâm. Vreau scot în lume faptul artă a însemnat și înseamnă pentru mine supraviețuire și nevoie de bază.

Cred cu adevărat propriile povești sunt o resursă importantă, cred odată expuse ele pot salva și ne pot aduce mai aproape unii de ceilalți.
Las aici un citat furat din notițele de la cursul de storytelling al Oanei https://oanafilip.ro/
“Dare to believe that your stories, well told, will touch others. They will connect us with our history, they will help us create hope.
Maybe they will show us a new view. Maybe they will challenge what we thought was true. Maybe they will open our minds. Maybe they will touch our souls.
Maybe they will change our hearts.” Jacqui Banaszynski

Daca simți o dorință arzătoare de a face schimb de idei, gânduri sau rețete culinare, îmi poți scrie oricând, răspund rapid by nature că na, life is short.